Pentru ca sarbatorile de iarna se apropie , iar sarbatoarea de Craciun este una dintre cea mai importante sarbatori ale Crestinilor , am adaugat aceste poezii care speram sa va placa :

de Nichifor Crainic Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N’o s’o vada
Nici ãst an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, –
Nu-ti mai vin cu ceata’n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara’naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se’ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda’ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr’un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e’n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

COLINDE, COLINDE

de Mihai Eminescu Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele…
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

AM PLECAT SÃ COLINDÃM

(colind din Muntenia)

Am plecat sa colindam,
Domn, Domn sa’naltam,
Cand boierii nu’s acasa,
Domn, Domn sa’naltam.

C’au plecat la vanatoare,
Domn, Domn sa’naltam,
Sa vaneze caprioare,
Domn, Domn sa’naltam.

Caprioare n’au vanat,
Domn, Domn sa’naltam,
Ci-au vanat un iepuras,
Domn, Domn sa’naltam.

Sa faca din pielea lui,
Domn, Domn sa’naltam,
Vesmant frumos Domnului,
Domn, Domn sa’naltam.

O, BRAD FRUMOS

O, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu esti copacul credincios,
Ce frunza nu si-o pierde.
O, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos; o, brad frumos,
Ma’ndemni sa fiu ca tine:
Statornic, drept si credincios
Si facator de bine.
O, brad frumos; o, brad frumos,
Ma’ndemni sa fiu ca tine.

COLIND CERESC
de Radu Gyr
Cerul si-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
– Lerui, Doamne, Ler –

Vantul sufla cu lumina
– Lerui, Doamne, Ler –
în buhai de luna plina
leganat in ger.

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde’ndruga,
– Lerui, Doamne, Ler –

N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le’mparta,
– Lerui, Doamne, Ler –

Si-n Florar de roade grele,
– Lerui, Doamne, Ler –
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti in tinda,
– Lerui, Doamne, Ler –
suflete ce n’ai colinda
si nu stii Prier.

Nici un cantec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea si pentru tine,
– Lerui, Doamne, Ler –

COLINDÃTORII

de George Cosbuc

Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie’n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr’o colinda,
Si vin mereu, s’opresc in drum,
S-aud acum in tinda –

Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se’ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c’a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e’n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si’n fase mic pe Domnul.
ELEGIE DE CRÃCIUN

de Radu Gyr

Un cantec aureste si-o stea la geam se-aprinde
si-o ciocanire alba în visul dinspre strada.
Ce pas se mai opreste in gheata si zapada,
la casa zavorîtã de astazi sa colinde?

Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si inteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca.

Si magica lui usa trecutu’ncet si-atinge
si vad un pom de aur cand se deschide usa…
Dar daca mana, grabnic, luminile le stinge
si smulge mandarina si toba si papusa?

Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
si n’a mai vrut din aur sa cheme inapoi
ingerii tristi de zahar si saniile moi
zambind cu Mos-Craciunii de turta dulce’n ele?…

S-au stins in brad luceferi si portocale’n mine.
Zac jucarii de vise pe fund uitat de lada.
In scrinuri vechi dorm ingeri si inimi de zapada
si zilele de aur ca niste mandarine.

Si doar colinda curge… De ce atata zvon,
cand mana ostenita nu-i face semn sa vina?
E mai adanc, cand ninge pe cantec si lumina,
peste colinda vietii si steaua de carton.

CRÃCIUNUL COPIILOR

de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.

Uite cum: Va spune Badea…
Iarna’n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vada…

Ingerii se uita’n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo’n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare…
Si de-acolo stie Mosul,
Cã-i siret el, lucru mare.

CRÃCIUN 1951
(Viorelei)
de N. S. Govora

A pornit ca si-alte dati,
Prin troiene de nameti,
Ieri asa cam pe la toaca,
Cu mustati de promoroaca,
A pornit hoinar la drum,
Si-i deja pe-aproape-acum,
A pornit copiii spun,
De departe, Mos Craciun.

Mos Craciun cu barba alba,
Vino’n noaptea asta dalba,
Treci cortina cea de fier
Si vino cu Lerui-Ler.
Vino si la casa noastra
Si ne bate la fereastra,
Vin batrane’n fapt de sara,
Si la cei fara de Tara.

Mosule cu zambet drag,
Vino si la mine’n prag.
Si te rog sa nu-mi aduci,
Nici stafide si nici nuci.
Roscove si jucarii,
Sa le tii pentru copii.
Mie Mos Craciun iti cer,
Sa-mi aduci un colt de cer,

Din indepartata Tara,
Ferecata’n grele fiara.
Mos Craciun te rog mai adã,
Doar un bulgar de zapada.
Bulgaras de alba nea,
Sa-l lipesc pe fata mea,
Obrajii sa-l incalzeasca,
Lacrimile sa-l topeasca.

Mos Craciun, Mos Craciun,
Asi mai vrea ceva sa-ti spun.
Inainte de-a veni,
Treci la mandra intr’o zi.
Si din parul ei balai,
O suvita tu sa-i tai.
Si sa mi-o aduci apoi,
Cand ai sa ajungi la noi.

Mos Craciun si de-ai putea,
Inca asi mai vrea ceva.
Si te rog, te rog in soapte,
Cel putin pentru o noapte,
Pentru noaptea de Craciun,
Mosule cu zambet bun,
Ca’n povesti, pe-un nor de parã,
Adã-ne, intreaga Tarã.

DOINITA SCRIE LUI MOS CRÃCIUN
de Vasile Posteuca

O, Mos Craciun, batrane bun,
Am vrut sa te’ntalnesc si eu.
Si-am vrut. O Mos Craciun,

Am vrut sa-ti spun,
Tot chinul meu si tot amarul greu;
Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun,
Da, numai tu esti bun,
Si Dumnezeu…

Am, Mos Craciun, o calda rugaminte.
Anume, de te duci prin tari, departe,
Sa-i iesi si lui taticul inainte,
Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte,
Ca noi numai de lacrimi avem parte…

Mamica n’a mai ras de ani de zile,
Sau rasfoim scrisori cu invechite file,
Venite de la dansul din razboi,
Si oridecateori e vorba de taticul,
De cand se mai batea cu bolsevicul,
Se las’o toamna neagra peste noi…

Mamica tace vesnic si ofteaza,
Si-aprinde seara lumanarea’n sfesnic,
De noi topim cu Precista’ntr’o raza,
Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic…

Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune,
Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,
Dar basme nu mai are cin’ne spune…
Bunica -spune mama, cand ne spala-
S’a dus intr’o Dumineca la liturghie
Si s’a’ntalnit cu Dumnezeu,
Si-au tot vorbit mereu si s’au tot dus…
Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,
Nici plansetele noastre pan’la ea n’ajung,
Ca-i drumul lung,
Si-a pus-o Dumnezeu,
Ingrijitoare peste lumanarile de seu
Ce se aprind, in ceruri, sus,
Cand susoteste frunza si se lasa seara…

De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara
Ca n’am avut cu ce plati chirie,
Si-a scos mamica lucruri la vanzare;
Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie,
Si-si canta’n gand romantele lunare…
El crede ca vioara-i la tocmit…

Da, Mos Craciun, traim cu totii ca’ntr’un schit,
Si ochii mamei parca’s flori de tintirim…
De cand taticu-i dus si n’a venit…
In tot ce facem, spunem si gandim,
Noi numai de taticul povestim…

Asculta, Mos Craciun, mamica spune,
-Povestea ei de leagan, cu’n taciune,
Ce s’a’ntalnit odata cu’n carbune-
Ca tata se mai bate… Si’ar sa vie,
Dar n’are cum pleca din batalie.

Ea biata spune, dar eu nu o mai cred,
Si-i plang de mila uneori sub pled.
Si-as vrea s’o mangai… Ah, de-as sti cum!
De-aceea, Mos Craciune, dac’o fi si-o fi,
Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi,
Sub nici o zare si pe nici un drum,
Sa-mi spui in fata… nu ma mai minti,
Ca mie de atat mi-i frica:
De jalea ce-o va prinde pe mamica
-S’o prapadi si dansa ca bunica…-
Si vom ramane mici si fara de mamica…

Sa-mi spui in fata ca eu n’am sa plang.
Si mana palida la piept am sa i-o strang,
Am s’o desmierd, obraz langa obraz,
Si am sa-i spun tot intamplari cu haz,
Ca sa uitam de toate… Si-or sa treaca,
Ani dupa ani prin casa-ne saraca,
Pan’ ce vom sti cu totii, intr’o zi,
Ca el, taticul, nu va mai veni…
Si ne vom mangaia’n tacere, ca orfanii,
Ce duc tristeti pe umeri si litanii…

Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!
Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune,
Acuma du-te, Mos Craciune,
Si cata-ni-l si ada-l pe taticul.
Si dac’ar fi sa nu-l gasesti,
Sa nu-mi mai scrii povesti,
Trimite-mi indarat doar plicul…

Ca eu cunosc povestea care minte,
Si rugaciunile si lacrima fierbine;
Si-acuma du-te, Mos Craciun,
Drum bun, batrane drag, drum bun…

Doinita, fata mamei cea cuminte…

O, BRAD FRUMOS…

de Radu Gyr

O, brad frumos, ce sfânt pãreai
în altã sãrbãtoare.
Mã vãd copil cu pãr bãlai
si ochii de cicoare.
Revãd un scump si drag cãmin
si chipul mamei sfinte,
imagini de Crãciun senin
mi-apar si azi în minte.

Un brad cu daruri si lumini
în amintiri s’aratã.
In vis zâmbeste ca un crin
copilul de-altãdatã.
Intregul cer era deschis
deasupra fruntii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
si numai scrum din stele.

Copil bãlai, Crãciun si brad
s’au stins în alte zile.
Azi numai lacrimile cad,
pe’ngãlbenite file…
Azi nu mai vine Mos Crãciun
cu barba-i jucause,
ci doar tristetile mi-adun
sã-mi plângã lângã use…

In bezna temnitei mã frâng
sub grele lespezi mute,
si’mpovãrat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omãtul spulberat de vânt
se cerne prin zãbrele
si-mi pare temnita mormânt
al tineretii mele…

Radu Gyr (închisoarea Aiud)

ÎN TARA DE PESTE VEAC

de Nichifor Crainic

În tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamurã de gând
Numai suflet tremurând
Si vâslas un înger.
În tara de peste veac
Nesfârsire fãrã leac
Vãmile vãzduhului
Sãbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovãielnici pasii mei
Picuri de’ntrebãri momâi
Sã rãmânã sub cãlcâi
Si genuni de zare.
În tara lui Lerui-Ler
Nãzuiesc un colt de cer
De-oi gãsi, de noi gãsi,
Nimenea nu poate sti
Singur Lerui-Ler.

COLIND

de Vasile Posteucã

S’a desprins o stea din cer,

Numai lamurã de ger,

Sã vã’ngâne sub zãvor

Pârguit colind de dor.

Lerui Doamne Ler.

Lespezile reci topesc

Trei rubine ce-amintesc

Colt de rai cu ses si munti,

Tarã’ncinsã sub trei frunti,

Verde mãr domnesc.

Pe poticã de cãtun,

Sprijinit în bãt de-alun,

Prin zãhaturi de troian,

Ca în fiecare an,

Umblã Mos Crãciun.

Licurici, -opaitul chior

Pe prichici lângã cuptor,

Plânge mama si o sorã

Un crâmpei de aurorã,

Dorul mamei dor.

Tu, mândrete de fecior

Ca stejarul codrilor!

Beau strãinii dupã plac

Sânge cald de neam sãrac,

Dorul mamei dor.

Flori plãpânde de prier,

Îngeri de copii ne pier,

Ni-i necazul fãrã glas

Si ni-i traiul de pripas,

Lerui Doamne Ler.

Trei haiduci cu brat de fier,

Toti în tundre de oier,

Ard în gândul lor de foc

Un luceafãr de noroc,

Lerui Doamne Ler.

Gând viteaz se zbate’n ei.

Pieptu-i colturos de stei ;

Sub prãsea pumnalul strânge.

Sete aprigã de sânge

Si pornesc toti trei.

Cale verde sub destin,

Spre luceafãr cristalin,

Tarã nouã, tarã mare,

Numai cer si sãrbãtoare,

Dalbe flori de crin.

Crud si pizmãtor Irod,

Suflet numai smârc si glod,

Le reteazã drumul drept.

Gâlgâit de sânge’n piept,

Urlet de zãvod !

Printre gratii de ruginã,

O cãrare de luminã

Peste beci de mucegai

Înspre-o tarã verde’n strai,

Floare de sulcinã.

În priviri, un curcubeu

De pãmânt si jertfe greu,

Cãpitan trimis spre glorii

Din strãfunduri de istorii

Si de Dumnezeu.

Duc arhangheli cãtre cer

Imnul ostilor de fier,

Mars de sânge si victorii

Înspre culmi de’nalte glorii.

Lerui Doamne Ler.

Revista „ICONAR”, Anul I, Nr. 4, Decembrie 1935

PLUGUSOR

Aho, aho copii si frati

Aho, aho copii si frati,
Stati putin si nu manati,
Langa boi v’alaturati.
Si cuvantul mi-ascultati.
Ia mai manati, mai, hai, hai…
S’a sculat mai an,
Badica Traian
Si-a’ncalecat pe-un cal invatat,
Cu saua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frau de matase,
Impletit in sase,
Cat vita de groasa,
El in scari s’a ridicat,
Peste campuri s’a uitat,
Sa aleaga-un loc curat,
De arat si semanat.
Si-a pornit intr’o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni,
In coada codalbeni,
In frunte tintatei,
Ia mai manati, mai, flacai, hai, hai…
La luna, la saptamana,
Isi umplu cu aur mana.
Si el vru sa vada,
De’i dete Dumnezeu roada.
Era’n spic cat vrabia,
Era’n bob cat trestia.
Ia mai manati, mai, hai, hai…
Traian iute s’a intors
Si din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu’l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a’ncalecat,
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat,
Ca sa faca seceri mari,
Pentru seceratori tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar ma tem ca va’nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastra,
Departe de casa noastra.
Si ne-asteapte si-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu paine calda pufoasa,
Cu vinul de vita-aleasa,
Cu Cotnar de Dragasani,
La anul si la multi ani!